Blog Ioana

Hmm…TAROM. Avem pretentii astazi. Vorba aia: nu mergem cu o companie low cost ci cu the one and only Romanian Company. Am asteptat jumatate de ora la check-in cu doar 6 oameni in fata. Tanti de acolo, la vreo 40 de ani si cu fata traditionala romaneasca, se misca incredibil . N-am crezut niciodata ca poate sa dureze 4 minute de persoana sa-ti elibereze un bilet. Cand sa ajung si eu….tipa…asa ca pe camp sa ne auzim la cateva hectare….”S-a inchis “casa”. Care casa ma gandeam eu? Treceti dincolo”. La o coada de 20 de persoane. Am crezut ca o iau razna. Asta dupa ce am parcurs drumul pana la aeroport intr-o masina fara aer conditionat cand afara erau 42 de grade. Ma mult la cealalta “casa”. Surprize…surprize….cu tanti “Rosa” sa-i spunem. Se muta si ea. Coada se face din ce in ce mai mare. In sfarsit imi ia bagajul….ma intreaba amabila? Unde vrei un loc: la geam, la coridor? Eu: la geam e perfect. Si-mi da locul 21F…..in f…. avionului..si-mi tranteste acra pasaportul. Din gama….na geam daca geam ai vrut.

Urmatorul pas. Sa ne dezbracam de metale…e de inteles. Mor de sete….ma indrept spre o apa plata de 90 de mii. Dureaza 10 min sa o cumpar. Vanzatoare incerca sa explice la doi “strainezi” ca n-are sa le dea restul la 100 de dolari decat daca le pune cola si sandwich-urile impreuna. La care ei….no no …no way. OK…..dupa 10 min…spun si eu..people… i need a bottle of water…now…wtf….pay together.

Bordingul cu intarziere…20 min. Ne urcam in avion. Ne vorbeste capitanul Coroianu….engleza de Iliescu…dar tot se intelegea mai bine decat in romana: “La Budapesta…vremea va fi….va fi…aaaa….buna. Si pana acolo vor fi niste turbulente. Zbor placut!

Mici pe dracu. Am crezut ca nu mai ajung. Si la decolare a facut avionul ala ca toti dracii. Saracu beoing cine stie de prin ce anii 80 era…..scrisul era comic tare….cu i din i. Daca sint….sint domle. 

Aterizam…cu stomacul in gat…domnu Coroianu apare roscovan….smile…dintisorul aurit.

Sa-mi aiu bagajul….surpriza nu mai vine….intr-un final apare si el…vai de capul lui…geanta noua facuta ferfelita si descusuta pe spate….

Am zburat cu TAROM-ul…..

Oare suntem o natiune de  “chiori”? Si vine intrebarea de la mine ……care port ochelari.

Sa luam cateva exemple. Saptamana trecuta treceam pe trecerea de pietoni, pe verde, cand se gaseste un Shumy cu tramvaiul sa accelereze si mai mai sa intre in noi. Se aude urland: voi nu aveti trecere de pietoni? Pune mana pe o ranga si da sa iasa din tramvai cand sare lumea cu gura. Mi-as fi dorit sa fiu ca “Xena” sa-l dau cu capul de trecere….asa poate ii sareau in ochi liniutele.

Urmeaza ospatarita de la pizza Club 16. Saraca fata vede doar inainte. Am sa fac febra musculara intr-o zi. Saracul Catalin stie ce inseamna sa-si ia singur apa plata din frigider. Nu de alta dar a gresit Dumnezeu de ne-a pus ochi doar inainte, trebuia si cativa  pe laterale ( dupa posibilitate)…extra optiune pt cei care se uita fix inainte. Asa ca…nota de plata se plateste la bar…bauturile ni le luam singuri.

Astazi a pus capac. M-am trezit 6 dimineata. Cum a zis dom doctor sa fiu la prima ora acolo. Am zis eu 8. Privesc usa lui timp de o ora. Apare si nea doctorul pe la 9 si ceva si-mi zice sa astept 5 minute. Vine dupa 50 de minute. Eu continuam sa pivesc usa. Intre timp se perinda prin fata cabinetului n-spe persoane. Lumina stinsa in lateralele usii…se vedea de la o posta. Lumea insistenta. Incearca usa. Ciocaneste.Ma uitam cu Catalin tampita. Oare cat de prost poti fi sa insisti atata la o usa incuiata cu lumina stinsa. Si macar de e vorba de o persoana doua……dar de la doctori la pacienti toti faceau asa. Ma gandesc ca o fi mitul acela al asistentei care doarme cu doctorul prin cabinet cu lumina stinsa ..si apare deodata ca altfel nu-mi explic. Intre timp iese o doctorita….se uita? Inainte. Ce aveti doamna…stiti ca ma doare si asa…. Ma uit stupefiata…scuzati-mi limbajul…….dar daca femeia zicea ca are kk galbena si bube….oare doctorita o mai intreba in public. Intre timp mai incearca unul usa.

Fereasca sfantul sa iesim pe strada.